O mare și importantă întrebare pentru fiecare a fost dintotdeauna: dacă avem un dar, o înzestrare, atunci suntem întotdeauna datori să îl folosim? Desigur, răspunsul pare evident, dar practica dovedește că nu este întotdeauna așa. Uneori, dacă folosim darul, chiar și cu cele mai bune intenții, tot nu avem întotdeauna rezultate bune. Pe de altă parte, atunci când nu îl folosim, simțim că nu prețuim ceea ce ni s-a dat, că îngropăm talantul.
Desigur, răspunsul ar fi acela că un dar ar trebui folosit numai cu binecuvântare, altfel se poate transforma în opusul lui. Și bineînțeles, este vina noastră dacă nu cerem această binecuvântare. Dar totuși, sunt atâtea situații în viață când nu reușim să ajungem a o primi, sau sunt alte motive care ne împiedică. În orice caz, poate că răspunsul este acesta: unele daruri e posibil să fie acordate doar legate de o mare condiție: să învățăm mai întâi cum să le folosim. Și această învățare nu cuprinde doar partea tehnică, ci și multe alte aspecte, care ajung până în miezul ființei noastre. Pentru că, indiferent de natura darului, important este să știm în ce condiții acesta aduce roade bune. Indiferent dacă este vorba de savanții care au descoperit fisiunea nucleară sau acceleratorul de particule, sau de un cizmar care trebuie să hotărască în ce fel va croi el încălțămintea pentru un bogat sau un sărac, astfel încât nici bogatul să nu se simtă jenat că își face încălțămintea acolo, nici săracul că primește produse din resturi. Până la urmă, orice dar este legat deci, de știința binelui și a răului, și aceasta este cea mai mare înțelepciune la care poate ajunge cineva – dacă ajunge. Și, nici măcar nu este o știință pe care o căpătăm o dată pentru totdeauna.
Astfel încât, răspunsul la întrebare – ca dealtfel, la toate marile întrebări – nici nu poate fi unul și același pentru toți. Și nici măcar pentru un singur om, o dată pentru totdeauna. Din păcate, lucrurile în viață nu sunt întotdeauna simple, încât să putem aplica doar reguli simple. Dar uneori, mai avem unele răspunsuri – ale momentului, după cum am spus. Și, cred că și acelea, sunt de-ajuns.
Pentru binele cetății 