Lumea noastră, o grădină

Pare o expresie simpluță, și chiar așa și este, dar este, în același timp, adevărată! Adică, ar trebui să fie adevărată – să luptăm pentru acest adevăr! Și nu doar teoretic, sau la nivelul dorințelor și al idealurilor. Întrucât, dacă nu luptăm practic, pericolul nu este acela de a nu mai fi o grădină, ci de a deveni o gură de scurgere, sau de a nu mai fi deloc pentru noi – așa cum avem nevoie pentru a trăi.

Toată lumea știe despre poluare, despre distrugerea pădurilor, și suprimarea animalelor – direct, prin vânat excesiv, sau indirect – prin distrugerea mediului lor de viață și concurența pentru resurse. Dar, totul pare teoretic și îndepărtat, pare ceva ce nu ține de noi, la nivel individual.

Desigur, in mare parte, așa și este, în ceea ce privește măsurile majore, care țin de schimbarea legislației internaționale sau a fiecărui stat în parte, și de combaterea braconajului și a defrișatului excesiv. Deși, și aici cetățeanul individual poate face ceva: poate crea un grup de inițiativă, care să facă presiuni asupra factorilor politici, sau măcar poate semna o petiție.

Dar, eu mă refeream la lucruri mai mici și totuși importante, pe care fiecare le poate face în familia sa: să ne învățăm copiii să iubească natura de mici, să nu distrugă florile, să nu rupă frunzulițe în joacă, să se poarte cu iubire față de animalele flămânde și vagabonde. Fiecare ființă e prețioasă, fiecare ființă contează, și faptul că noi suntem dotați cu rațiune nu ne dă dreptul să rupem și să ne purtăm cu cruzime, ci dimpotrivă, avem o mare responsabilitate! Noi ar trebui să fim protectorii restului ființelor din natură, pentru că Dumnezeu ni le-a încredințat, și aproape sigur ne va întreba la final cum ne-am îndeplinit această sarcină. În plus, dacă există încă animale vagabonde, care cu greu își găsesc hrana, este și vina noastră, pentru că noi nu am știut cum să le îngrijim, și poate măcar acum, în al doisprezecelea ceas, ar fi uman să dăm un bănuț pentru un adăpost pentru animale, sau măcar, să hrănim un animal flămând când avem ocazia, în loc să îl alungăm. Și dacă ați vedea ce priviri înțelegătoare au uneori aceste animale, și cum știu să ne aprecieze chiar de la distanță, ați înțelege că, poate, nu suntem noi chiar culmea creației, și chiar dacă am fi, prin lipsa iubirii și compasiunii, am decăzut mult. Civilizația se reflectă și în felul în care ne comportăm față de ceilalți, și în primul rând, față de cei neajutorați.

La fel și în legătură cu animalele sălbatice! Eu una mă întristez când aud că urșii au început să coboare din păduri pentru că nu mai au de mâncare, sau pentru că pădurile au fost tăiate excesiv, și tot ei sunt cei învinuiți. Desigur, provoacă stricăciuni, și ar trebui găsită o soluție! O soluție viabilă, și nu uciderea lor, întrucât disperarea lor de a găsi hrană, stricarea mediului lor natural, sunt tot din vina omului, care nu se mai satură să taie păduri, și vânează excesiv, deși are ce mânca, slavă-Domnului! Din păcate, omul este singurul animal care ucide și din alte motive decât necesitatea naturală, când de fapt, el nu ar trebui să ucidă deloc, intrucât societatea îi asigură tot necesarul.

Vânătoarea sportivă, este de fapt o contradicție de termeni, întrucât uciderea este un păcat, și nicidecum un sport. Și, este un păcat mai ales atunci când se face pentru plăcere și orgoliu, fiind vorba de fapt, de viețile unor ființe nevinovate, care trăiesc conform naturii lor. Strămoșii care vânau din necesitate, pentru a avea ce pune pe masă, nu aveau păcat, sau, nu atât de mare.

Desigur, scopul meu nu este acela de a învinui, ci de a vă ruga, și a atrage atenția că lucrurile pot fi privite și altfel, că putem fi cu adevărat oameni care aparțin de civilizație. Civilizația înseamnă să îți pese de ceilalți, de fiecare ființă!

Apropos de animale, am auzit știri despre animale ucise cu zecile pe autostrăzi. Sistemul acesta al nostru de civilizație, chiar dacă este confortabil și adaptat nouă, din păcate, nu ține cont de restul ființelor din natură. Și, apropos de autostrăzi, și de circulația excesivă, aici ajungem la un alt subiect „fierbinte”: poluarea și încălzirea globală.

Am auzit cu toții despre atâtea conferințe și summituri ale președinților de state pe tema încălzirii globale, Chiar recent, la Biarritz, a avut loc un summit al celor șapte, care a abordat și tema climatului. S-a hotărât însă ceva viabil? Absolut nimic, întrucât o hotărâre cu roade viabile ar necesita investiții masive în filtrele contra poluării ale marilor concerne, pe de o parte, iar pe de alta, înlocuirea vechilor echipamente poluante ar aduce pierderi masive economiilor țărilor respective, până ce s-ar intra în normal.

Dar, nu doar poluarea cauzată de marile uzine este cauza încălzirii globale, ci și cea cauzată de gazele de eșapament, de circulația intensivă. La Paris, deja s-a atins limita critică, și în ultimele zile s-a introdus din nou circulația diferențiată, având voie să circule doar mașinile cu grad mare de protecție ecologică.

Și în acest caz, iarăși, marile puteri umblă cu mănuși, și nu atacă miezul problemei: producția exagerată de mașini a marilor concerne europene, și nu numai, urmată, desigur, de vânzări și profituri. Mașinile existente sunt deja arhisuficiente pentru a pune în pericol aerul respirabil, de ce să mai trebuiască atâtea altele noi! Este o anomalie a societății de consum, dar nimeni nu spune nimic.

Desigur, la ultima conferință pe tema climatului (dacă îmi aduc bine aminte) s-a luat o hotărâre „cosmetică”: să se interzică, treptat, mașinile pe motorină, pentru că ele ar fi cele mai poluante.(În unele regiuni din Germania, această hotărâre a început deja să se implementeze.) Spun „cosmetică”, întrucât nu rezolvă mare lucru, fondul problemei rămâne același (parcă mașinile pe benzină nu poluează, să fim serioși!), și în plus, îi lovește pe oamenii cu venituri mici și medii, care nu își pot permite o mașină mai scumpă, pe benzină, dar au totuși nevoie de mașină pentru munca lor. Poate de aceea a fost și luată această hotărâre: hai să îi cocoloșim pe marii producători industriali de mașini, să nu le reducem producția, hai să nu îi supărăm nici pe cei mari, mulți și tari care au, majoritatea, mașini pe benzină, dar ca să spunem că am făcut și noi ceva, ce sa facem oare? Hai să îî „articulăm” pe cei cu venituri mici și mașini ieftine, pe motorină, că ei oricum nu pot riposta! Vrei mașină, ți-o schimbi pe benzină, asta e! Adică, le faci iarăși vânzări marilor producători. Ai de unde, nu ai, asta te privește!

Așa apar lucrurile la o primă vedere, dar pot exista și alte interpretări. Poate că ar fi nedrept să gândim doar într-un singur fel, și să acceptăm un singur posibil adevăr – acela pe care îl vedem noi-înșine. Aceasta ar fi, de fapt, diferența dintre maturitate și imaturitate, indiferent ce vârstă am avea. Ca să ne întoarcem la situația dată, o altă explicație ar fi aceea că, din poziția marilor oameni politici, există mari constrângeri, și ei depind de marea finanță și de marile concernuri pentru sprijin și finanțare, și a-i înfrunta direct pe aceștia, ar însemna să își semneze decesul politic, și capacitatea de a mai face ceva, atât cât o mai au. Poate că au voit să înceapă totuși de undeva, și au luat singura măsură care putea fi acceptată actual, în același timp având în plan să îi conștientizeze treptat pe marii industriași, și în câteva etape, să ajungă și la măsurile cu adevărat salvatoare pentru planetă – măcar dacă ar fi acceptate și doar parțial.

Dar noi, cei mulți și mărunți, ce putem face în acest caz? Desigur, pe lângă faptul de a căuta o formațiune politică ecologistă, și a milita cu adevărat pentru schimbare! Tinerii, în primul rând, au în față un drum deschis, dat fiind că, și la ultimele alegeri în Parlamentul European, verzii au ajuns pe locul 3 sau 4 ca pondere. Lumea întreagă începe să înțeleagă necesitatea protejării naturii, fără de care, nici noi nu o vom mai duce mult. Să ne uităm numai la Greta Thurnberg, care la 16 ani, are un crez și un ideal ecologist pentru care luptă din tot sufletul, mai mult decât mulți adulți. Și, se face auzită, asta este cel mai important!

Deci, în afară de politică, ar mai fi un lucru simplu de făcut, dar tot greu, până la urmă: să încercăm să circulăm cât mai puțin, doar strictul necesar. Nu zic de deplasările pentru serviciu, ci de celelalte. Dacă stăm mai aproape de supermarket, să încercăm să nu mai luăm mașina, și să cumpărăm mai puțin o dată. Când plecăm în vacanțe, se poate merge și cu trenul, sau cu autocarul. Și aceastea sunt poluante, desigur, dar pe ansamblu, dacă s-ar utiliza mai mult transportul în comun, și mai puțin cel individual, tot ar fi un câștig la nivelul reduceri poluării. Și e și mai ieftin! De fapt, să mi se scuze expresia, dar transportul individual care nu este motivat de necesitate, este un fel de moft. Și spun aceasta deși am și eu mașină, și o folosesc de mulți ani, dar în ultimul timp. mi s-au deschis ochii, și am înțeles multe lucruri, inclusiv egoismul de a folosi transportul individual, și de a aduce încă o mică cotă de poluare, atunci când există o alternativă.

În aceeași linie, ar trebui să sfătuim tinerii să nu se zbată neapărat pentru permisul de conducere de când împlinesc vârsta de 18 ani. Cei mai mulți nici nu au nevoie, e vorba mai mult de un trend: să fiu și eu ca tata, vecinul sau colegul. Mie ce îmi lipsește? Nu, dragii mei, nu permisul vă lipsește, dimpotrivă, sunt multe alte lucruri bune pe care le puteți face. Desigur, dacă urmăriți o slujbă la care este nevoie neapărat de condus, se schimbă treaba. Dar, dacă vreți asta doar ca să fiți în rândul lumii, sau pentru că „toți colegii au carnet”, nu este cea mai bună motivație! În acest fel, contribuiți la ridicarea gradului de poluare al naturii, fără să aveți justificarea necesității, și asta nu e bine. În plus, tinerii sunt cei mai predispuși la a „trece peste” regulile de circulație, din bucuria de a se vedea stăpâni pe volan. Este un păcat, și o irosire, când un tânăr își pierde viața într-un mod derizoriu. Și, la fel și pentru adulții care nu știu să renunțe la timp! Oameni cu boli cardiace, neurologice sau orice alte stări de rău, nu ar mai trebui practic să urce la volan, deși medicul nu le-a contraindicat formal. De fapt, formula „apt cu tratament” este un fel de umbrelă neîncăpătoare, care spune că sunteți oarecum în mai bună stare dacă luați tratamentul decât dacă nu îl luați, dar nimic nu este absolut sigur. De exemplu, în cazul bolilor cardiace, sau neurologice (cum este accidentul vascular cerebral), sau al diabetului, chiar și cu tratamentul luat, dacă intervine oboseala excesivă, un stress, căldura excesivă sau orice alt factor, tot puteți face un atac ischemic cardiac, un nou accident vascular cerebral, sau o criză de hipoglicemie, și cauza un accident. De fapt, s-au și întâlnit în practică atâtea cazuri! Și, acest lucru vi-l spune un medic, care, ori de câte ori este nevoit să scrie formula „apt cu tratament”, îi vine să strige în gura mare: nu te mai copilări, omule, asumă-ți rațiunea, nu te mai pune pe tine și pe ceilalți din trafic în pericol! Ești bolnav, oprește-te, ca să trăiești mai mult! Poți să iei tu tratament, dar boala nu este un mecanism 100% logic, și o criză poate surveni oricând. Tu vrei să îți iei riscul, de acord, deși și asta este o nebunie, dar cu ceilalți din trafic, ce te faci? Îți asumi riscul și pentru ei? Desigur, în unele cazuri este vorba despre șoferii profesioniști, care se tem că, dacă nu își mai practică meseria, nu își mai pot hrăni familia. Dar, chiar și aici, riscul vieții tot risc rămâne, și se pot găsi alte soluții, alte slujbe, chiar dacă mai puțin plătite, la început. Nu judec, v-am arătat doar un alt fel de a privi problema

Și, dincolo de, sau împreună cu, aceste soluții pur practice, rămâne, desigur, rugăciunea pentru întreaga lume, pentru ca să li se deschidă tuturor ochii, să vadă ce au de făcut, și să capete și forța interioară, și mijloacele de a o face.

Ei, ar mai fi multe de spus (și nu am spus încă nici un cuvânt despre aruncarea deșeurilor și gunoaielor în natură, și nici despre reciclare), dar, întrucât m-am lungit destul, mă opresc aici.

În încheiere, pentru că tot am vorbit despre mici lucruri concrete, iată câteva petiții pe care le putem semna, pentru a aduce măcar o parte de bine în lume:

Petitie pentru inființarea poliției animalelor și pădurii:

https://www.petitieonline.com/petitie_pentru_infiintarea_politiei_animalelor_si_naturii

Petitie pentru interzicerea defrișărilor din România:

https://www.petitieonline.com/interzice_prin_lege_defrisarea_padurilor_romaniei

Campaniile Declic pe tema protejării mediului și animalelor:

https://campaniamea.declic.ro/categories/protectia-animalelor

Campania pentru salvarea Roșiei Montane:

https://facem.declic.ro/campaigns/145

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s