Credo

În antichitate, Roma era Cetatea prin excelență, dar numele de cetățean roman se aplica nu doar celor ce locuiau în Cetatea Eternă, ci și tuturor celor ce aparțineau, într-un fel sau altul, de Cetate – militari, provinciali, și chiar din ținuturile cucerite. Așadar, în fapt, Cetatea era întregul ținut supus legilor civilizației, și toți erau responsabili pentru binele său.

Deși civilizația romană a avut mari tare, și insăși denumirea de ”civilizație” acoperea uneori mari nenorociri și nedreptăți, totuși modelul acesta extins de a concepe cetățenia și responsabilitățile sale a fost primul model viabil de „cetățenie mondială”. Și în zilele noastre, civilizația actuală se bazează pe aceeași noțiune de ”cetățenie mondială”, fondată pe valori morale și sociale comune, deși cu particularități etnice, culturale, religioase, etc.

În concluzie, astăzi nimeni nu ar mai trebui să rămână nepăsător sau inactiv atunci când este vorba despre problemele planetei, chiar dacă este vorba despre evenimente de la celălalt capăt al lumii. Un incendiu în sudul Frantei, o tornadă în SUA, un cutremur în Japonia sau America de Sud, ne pot părea atât de departe de noi și de problemele noastre, dar trebuie să ne gândim că și acolo sunt oameni ca și noi, iar data viitoare ar putea fi rândul nostru. Cea mai simpla gândire și trăire creștină ne spune același lucru: ”Iubește-ți și ajută-ți aproapele”. Și cine este aproapele nostru? Toți cei care împărtășesc condiția umană! Și chiar și animalele, toate ființele vii care au afecte și bune însușiri, și pe care Divinitatea ni le-a dat în grijă drept frați mai mici, sunt în măsură de a merita acest nume.

Desigur, trebuie ținut cont și de posibilități, iar dacă puținele noastre mijloace abia de ne ajung pentru noi-înșine și ai noștri, desigur că nu ne cere nimeni să ne implicăm în cauze indepărtate. Dar putem măcar ajuta un singur om – un cerșetor din colțul străzii, sau un prieten în nevoie, sau un animal pribeag si flămând. Iar pentru cei de departe, putem trimite măcar o rugăciune. Chiar și un simplu gând bun, de susținere și compasiune, valorează uneori cât o rugăciune. Singura atitudine inacceptabilă este: ”Nu imi pasă, nu-i problema mea.” Iar dacă această atitudine este doar rezultatul neștiinței, al lipsei de griji a tinereții și neobișnuinței de a gândi la ceilalți, este bine să îi ajutăm pe acești oameni – în special tineri – să înțeleagă.

Și, cu atât mai mult, atunci când este vorba despre problemele mediului, ale poluării care ne afectează pe toți, si despre distrugerea naturii! Aici, chiar trebuie să luăm atitudine cu toții, pentru că în acest caz, chiar nu exista ”departe”, și mai devreme sau mai târziu, vom fi cu toții afectati.

Iată despre ce va fi vorba în cele ce urmează, și motivul pentru care am inițiat acest blog! Nu doar pentru a vorbi, pentru că vorbe sunt destule! Dar, dacă măcar câțiva oameni ar începe să și facă ceea ce le stă în putere, și tot ar fi un câștig.

”Departe sau aproape unii de alții, suntem cu toții responsabili de tot ceea ce se întâmplă, bine sau rău, pe Pământ.” (J.P.Sartre)

Doar atât, pentru început.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s